Pe un taram uitat de om si pustiit de viscol s-a nascut zapada pura. Aici gandul isi poate uita soarta, sufletul ingheata, iar constiinta strabate cu greu prin muntii albi. Nu mai exista urme si nici vise, poate doar amintiri. Singurii care mai vad prapadul sunt ochii cerului cu norii sai gri, apasatori si misteriosi. Fulgii mari ce cad sunt lacrimile lor pentru lumea apusa de mult, ce nu mai poate invia..
Am absolvit Scoala Populara de Arta, specialitatea fotografie, la clasa profesorului Paul Agarici si in prezent sunt fotoreporter la o revista de mondenitati din Bucuresti. Sunt atras de fotografia de portret pentru ca simt ca oamenii ma inspira.
Pe un taram uitat de om si pustiit de viscol s-a nascut zapada pura. Aici gandul isi poate uita soarta, sufletul ingheata, iar constiinta strabate cu greu prin muntii albi. Nu mai exista urme si nici vise, poate doar amintiri.
RăspundețiȘtergereSingurii care mai vad prapadul sunt ochii cerului cu norii sai gri, apasatori si misteriosi. Fulgii mari ce cad sunt lacrimile lor pentru lumea apusa de mult, ce nu mai poate invia..