despre normalitate si anormalitate

In ultima vreme am tot vorbit despre iubiri.

Iubiri intre oameni casatoriti, casatoriti cu necasatoriti, necasatoriti cu necasatoriti..

Am discutat cu oameni cunoscuti, necunoscuti, rude, prieteni, etc.

Recunosc ca nu stiu daca trebuie sa ma intristeze sau sa ma bucure ceea ce am aflat, dar un lucru e sigur.

Normalitatea mea e anormalitatea lor si normalitatea lor e anormalitatea mea.

Oare pe unde suntem?!!!

"tot ce conteaza este sa simti ca traiesti!..... iubeste cat poti"

cautari...

Am pornit aseara spre o bodega din cartier, in speranta de a mai gasi zumzetul carciumii de odinioara. Din nefericire insa, am dat aici peste oameni care pareau a fi mai degraba intr-un refugiu, decat la petrecere.. Atat de tare sa fi insingurat noua societate omul?

Or fi oare de ajuns toate sulurile de hartie igienica pentru a putea asterne gandurile si dorintele acestui om... ??

Calaul si executantul

As fi vrut sa scriu pe acest blog despre intalnirile mele cu ce a mai ramas din omul de odinioara, dar nu am putut sa ma abtin sa nu postez o fotografie care m-a bantuit toti acesti 20 de ani. Am citit mii de cuvinte si-am vazut sute de emisiuni despre Revolutia din 1989.. Ce parere aveti de poza asta?!?

Lumea lui Nelu Baboi

Am plecat spre Delta in ideea de a poza ceva pasari si datorita vremii, am nimerit intr-o carciuma din Sf. Gheorghe.
„Tucule, dragule, iubirea mea“ erau cuvintele cu care Nelu Baboi isi intampina consatenii si credeti-ma ca nu am mai vazut niciunde atata dragoste intre locuitorii unei asezari romanesti. Vedeam in ei acea forma primara a vietii pe care progresul si celelalte parghii ale materialului au reusit sa o distruga aproape in totalitate.

M-am gandit pentru o clipa cat i-a trebuit marelui Constantin Brancusi sa ajunga la secretul creatiei sale - Oul, ou care reprezinta insasi „mama vietii“.
Vreau sa cred ca am gasit aici la Sf. Gheorghe o bucatica din acest ou, bucatica pe care o pot numi „Lumea lui Nelu Baboi“

principiul camerelor comunicante la comana

La inceput incepi sa te certi pe televizor.. Si cum poti avea propriul tau televizor, decat mutandu-te intr-o alta camera..
La Comana am intalnit ceva diferit, ceva ce m-a facut sa inteleg principiul de mai sus.

Lumea oamenilor de zapada..


Pana si in inima muntilor, la Padina,
am intalnit egalitatea intre sexe.

Este insa o egalitate.. „deosebita“,
trebuie sa recunosc... ... ...

La un sprit cu nea Serban Instalatorul

E greu de crezut, dar in lumea din ziua de azi, mai rar intalnesti oameni adevarati. Atat de mult s-a transformat omul incat aproape ca-l vad robot. Aseara m-am lungit la un pahar cu instalatorul si m-am bucurat ca acesti oameni simpli inca mai prezinta urme lumesti.. ceva din omul de odinioara. Seara buna si la cat mai multi oameni adevarati!