Acum cateva zile am fost sa-mi revad locul in care am copilarit. Nu stiu de ce, dar din ce in ce mai des, de la o vreme, simt nevoia sa-mi revad satul in care m-am nascut. Simt ca ma odihnesc cel mai bine in aceste locuri si nu pot incepe un proiect nou pana nu ajung aici sa-mi incarc bateriile. De aceasta data am participat la o „simfonie“ a vietuitoarelor locului, dirijata de un tanar pe care sincer, nu stiu daca ar trebui sa-l compatimesc sau sa-l invidiez...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu